Poezii în Română
25-8-2026
Un sfânt tezaur
De jad și diamante
Ușor respirând.
25-8-2026
Singurul care
A făcut viață din praf
Este Dumnezeu.
25-8-2026
Umblând prin ceață
Parcă acum înțeleg
Cum ar fi să zbori.
25-8-2026
Ramurile salciei suflând într-o briză blândă.
25-8-2026
O păsărică scumpă care îți cântă doar ție.
25-8-2026
Focul lui Prometeu care arde la nesfârșit.
25-8-2026
Petale de flori colorate plutind în vânt.
25-8-2026
O mie de cuțite înjunghiind fără milă.
25-8-2026
Ploaia cea mai torențială, începând brusc, terminând greu.
24-8-2026
Tăieturile,
Bătăile pe care
Nu poți să le uiți.
24-8-2026
Ca undele pe apă, repede trecând, și la un moment dat, uitate.
23-8-2026
Am crezut că e un pom, dar nu, viță pe un pom uscat.
23-8-2026
Un scatiu umil
Cântă încet singurel
Și pomii ascultă.
23-8-2026
Glasul apei, pești sărind, valuri aproape și departe lovind.
23-8-2026
Sui-o viță pe un pom uscat ca un vierme printr-un măr.
22-8-2026
Cerberul își apără rezidenții.
21-8-2026
O lovitură bruscă de la interior.
21-8-2026
Prietenul cel mai fidel dar tot timpul de neatins.
21-8-2026
Arme ruginind într-o baracă părăsită.
21-8-2026
Parcă ninsoarea a venit să ne-aline canicula.
21-8-2026
Ochii sunt trădați, înjunghiați de un cuțit cerebral.
21-8-2026
Cuțitul devine foarfecă când intră într-o pereche.
20-8-2026
Bufnița stranie
A prevestit faptul că
Mâine voi muri.
20-8-2026
N-am aflat pân-am consumat dacă era remediu sau otravă.
19-8-2026
Albina făcând miere în fiecare zi.
19-8-2026
Un sărac întâlnește un om pe drum, și află calitatea lui.
18-8-2026
Freamătul de frunze într-un bunget lin.
18-8-2026
Mierea dulce și gustoasă otrăvită în secret.
18-8-2026
Toți dracii din lume
Au fost la un moment dat
Doar niște copii.
18-8-2026
Argintul lăsat în întuneric strălucește cu speranță.
18-8-2026
Roua a inundat pajiștea și peștii au venit.
18-8-2026
În lac parcă văd o dumbrăveancă puțin mai albastră.
18-8-2026
Frunze tomnatice atârnate prin codru.
18-8-2026
Oastea prinsă în marmură mărșăluiește la infinit.
18-8-2026
Fluviul Dunărea,
Hrănește grâul care
Mi-alină rana.
Tractoare Plantând Grâu
16-8-2026
Furnicile cară semințe în mușuroi.
15-8-2026
Ascunsă în pământ trăiește o floare,
De o mie de ori călcată în picioare,
Stă nemirosită și neudată,
Nici măcar de albine nu-i apreciată.
Dar floarea se ridică în fiecare zi,
Și se luptă pentru vremea când iubită va fi.
15-8-2026
Peștele se zbate împotriva unui șuvoi împiedicător.
15-8-2026
Orezul se joacă în inundarea câmpului.
14-8-2026
Câmpul auriu
Încet se combină cu-n
Amurg aurit.
12-8-2026
Pomi salutând păsări trecând,
Fluturi sărutând lalele dansând,
Roua strălucind pe iarbă privind
Cum se joacă toată lumea de departe venind.
11-8-2026
Din teiul cel sfânt
Vântul iute doboară
Flori ca zăpadă.
10-7-2026
Într-o noapte rece și puțin cețoasă,
Prin draperia cerului vaporoasă,
Se vedea luceafărul încet răsărind,
Care aprinde toată lumea cu un ochi veghind.
Și cu ochiul ei sfânt steaua vedea,
Cum într-un bunget lin și blând un om dormea.
Între pomi și brazi omul liniștit sforăia,
Până când o clică de zâne rebele apărea,
Și au ales Sânziana să se ducă la el,
Zâna cea mai mică, trasă prin inel,
Să-i șoptească-n ureche o vorbă învechită,
Cu magia ei să-i dea visuri tandre și odihnă tihnită.
10-7-2026
Ea-i supărată
Pisica-i speriată
O să le calmez
29-6-2026
Dintr-o mină de sare eu am ajuns
Într-un tunel nevăzut dup-un colț ascuns,
Să privesc frumusețea ei în singurătate,
Nederanjat de oameni, nici de târnăcoape or aparate.
În perete vine de argint străluceau,
Și pe alături de ele rodocrozite dansau.
M-au condus până la o peșteră deschisă,
Și privind splendoarea ei am intrat într-o criză,
Că nici topaze, ametiste, sau diamante clare,
Nu-mi distrag atenția de la mineralele în care chipul ei apare,
Cărbune ca ochii ei uimitori,
Rubine ca obrajii ei uluitori,
Și safire ca părul ei văd scânteind,
Opalul ca o stea cu sufletul ei lucind.
Poate luceafărul n-a mai răsărit,
Poate a intrat în pământul împodobit
De pietre prețioase, să mă scoată din fire,
Și de iubita mea dragă să-mi dea amintire.
24-6-2026
O vioară te anunță când intri tu în bloc,
Mă topesc din sloi de gheață când îți simt inima de foc.
Aerul e mult mai dulce, viața e mai plină,
Orologiul s-a oprit, suntem într-o stază lină.
Tu bați încet la ușă și imediat pornesc,
Te sărut și îți aud vocea ca un cântec românesc.
Jucăm o mică horă pân-ajungem noi în pat,
Și adorm cu vise tandre și de tine-namorat.
22-6-2026
Mulțumesc pentru fiecare dată când m-ai ajutat,
Mulțumesc pentru toată vremea cât mai așteptat,
Mulțumesc pentru viața asta pe care mi-ai dat,
Mulțumesc pentru răbdarea ta când eu mă zbat,
Mulțumesc pentru că nu m-ai abandonat,
Și îți cer scuze pentru vremea în care eu te-am uitat.
17-6-2026
Păsări ciripesc,
Într-un mormânt se-ntâlnesc
Un mort și moartea.
17-6-2026
Dumnezeu plânge cu lacrimi potop,
În ploaia torențială fiecare-i atins de-un strop.
“De ce plângi tu Domnule? Ce s-a întâmplat?”
“Lumea-asta-i pierdută și plină de păcat.”
“Omul a pierdut scopul vieții de a fi iubitor.”
“Însă plâng ploaie sfântă, să îi spăl cu al meu dor.”
16-6-2026
Flacăra vioaie te hipnotizează,
Îți ațintește privirea când vezi cum dansează,
Ca un pește în apă se joacă și sare,
Se urcă, se înalță ca un val de mare,
Crește focul și-înghite tot ce e-n jur,
Până te cuprinde și te acoperă-ntr-un incendiu pur.
15-6-2026
Pe o banc-afară eu am clipit,
Și-n secunda aceea la ce am privit?
Pleoapele ochilor mei închise,
Dar și razele galbene de soare emise.
Poate aria naturii era mai bine transmisă,
Părea că ascultam prima dată c-o ureche deschisă:
Freamătul frunzei, ramuri șoptind,
Și iarba dansând, și roua stropind,
Păsări suflând o veselă melodie.
Parcă toată natura cânta-n armonie.
14-6-2026
Îngerii te-au luat,
Nu mai dorm fără tine-n pat,
Viața mi-au furat.
11-6-2026
Romantic sună discuția când ascult oamenii vorbind,
Mâncarea e gustoasă, aroma-i vântul împodobind,
Nicăieri în lume nu există țară ca aici,
Apreciază poporul acesta plin de prieteni și amici.
11-6-2026
Un câine latră,
Pisica speriată
Aleargă zdravăn.
11-6-2026
Glasul tău mă cheam-adesea, te aud în valuri, și-n vânt și-n ploaia căzând din nori.
Natura plânge și suspină, și îngerii-s înțelegători.
Ca o lumină fără ceară ai încercat să arzi dar tu te-ai stins.
Cum te-am lăsat să pleci, mămico… acuma-mi vii doar într-un vis,
Că-n viața asta de coșmar eu te privesc doar în mormânt,
Și soare nu-ți mai bate-n pleoape, într-un sicriu pe sub pământ.
5-6-2026
Iubita mea drăguță, când vremea-mi va veni să mor,
Să știi că tu mi-ai dat o viață bună, plină de dragoste și dor.
Dacă într-o clipă, te simți că-ți vine să suspini,
Să simți bretonul tău pe frunte, ca un sărut, și să te-alini.
Dacă este-o altă viață, unde pot să te aștept,
Aș zăbovi în singurătate, pân-o să vii, ca să te strâng la piept.
Și-n lume-asta iubito, când vremea-ti va veni,
La mine-n mormânt să te-așeze, de-a pururea noi vom dormi.
3-6-2026
Leușteanul meu din copilărie,
Mă uit la tine cu mândrie.
Uite cât ai mai crescut,
Verdeață ca tine n-am văzut.
Dintr-o boabă te-am sădit,
Și-acum doi copii ți-au răsărit!
În tinerețe te-am prețuit,
Și-n bărbăție te-am preamărit.
Ani te-am udat cu dărnicie,
Și mi-ai oferit frunze cu mărinimie.
Mulțumesc c-ai fost generos,
Prietenul meu verduros.
26-5-2026
Cum ar fi să fii o floare,
Într-un tei de lângă mare?
Să vezi stele răsărind,
În apă reflecția lor lucind.
Glasul apei să-ți cânte cu dor,
Un cântec vechi, liniștitor.
Un vânt să te legene-ncet,
Prin frunzele tale un sfânt sonet.
Briza purtând o aromă îmbinată,
Din parfumul tău și apă sărată.
Ce vreme pașnică ar fi,
Să fii floare-aceea pentr-o zi.
26-5-2026
Într-un bunget o pisică
Cu blană gri, ca o lună mică,
A ieșit cu aer clandestin,
Frunze pe pielea-i de satin.
S-a scuturat cu eleganță,
Împrăștiind foi cu aroganță.
Ajungând într-un pașnic sat,
Sub un mic tufiș și-a făcut un pat.
Mâța scumpă a căscat,
Și-n odihna ei astfel a visat:
Că a plecat în pribegie,
Fredonând o melodie.
În stânga ei era o mare,
Deasupra ei o lumânare.
O ceață deasă s-a lăsat,
Și pisicuț-a traversat
O plajă de nori acoperită,
Urmând o aromă deosebită,
Care a dus-o într-o pădure,
Unde a văzut un fluture.
Și după el a alergat,
Până când a aflat,
Unde anterior a stat.
Pisicuța s-a mirat,
“Ce ciudățenie am visat!”
26-5-2026
Într-un bunget lin
O salcie atârnă
Lângă un lac blând.
20-5-2026
Draga mea duduie
M-afectează lipsa ta,
Să nu-ți mai simt prezența
Îmi frânge inima.
Stilul tau cochet este armonie,
Vocea ta e caldă, ca o melodie.
Ochii tăi ca de cărbune
Mă opresc mereu pe loc.
Toată lumea-mi spune:
“Tu ai avut noroc.”
Abia aștept iubito
În brațe să te strâng,
Gândindu-mă la tine,
Parcă mi-ar veni să plâng.
28-4-2026
Un orologiu
Strică pacea de noapte.
Trează departe,
O pisicuță
Somnul ușor și-l abate.
Stânga și dreapta,
Nu vede nimic.
În tihnă s-a liniștit,
Și a adormit.
24-4-2026
O pisicuță
Stă cu o bunicuță
Și toarce încet.
Artă & Conținut © 2026 Victor Anton Munteanu Ciurușniuc